De unde vine problema
Un apartament de la parter are, față de unul de la etajul trei, o suprafață în plus prin care pierde: podeaua. Dedesubt e fie un subsol neîncălzit, fie un ghenă cu conducte, fie direct pământul. Diferența de temperatură e mai mică decât spre exterior, dar suprafața e mare și pierderea merge continuu.
- Subsol neîncălzit, cu ferestre sau grătare de ventilare: practic e temperatura de afară, cu câteva grade în plus.
- Subsol tehnic cu conducte de termoficare: mai cald, dar cu umiditate mare.
- Placă direct pe pământ, la casele vechi: pierderea e mai mică pe centru și mare pe conturul exterior.
Cele două variante de lucrare
| Variantă | Ce presupune | Când o alegi |
|---|---|---|
| Izolare pe tavanul subsolului | plăci lipite sau prinse mecanic pe dedesubt | aproape întotdeauna — nu intri în locuință, nu pierzi înălțime |
| Izolare pe deasupra, în pardoseală | demontat pardoseala, strat de izolație, șapă nouă | doar dacă oricum refaci pardoseala sau nu ai acces pe dedesubt |
Prima variantă e cea care se face în practică: costă mult mai puțin, se termină în câteva zile și nu îți scoate mobila din casă. A doua are sens exclusiv ca parte dintr-o renovare în care oricum spargi pardoseala.
Ce se greșește
- Se izolează doar sub camere, nu și sub baie și bucătărie — unde podeaua e la fel de rece.
- Se sare peste zona de contur, lângă pereții exteriori, unde e cea mai mare pierdere.
- Se izolează tavanul subsolului, dar rămân conductele de apă rece neizolate, care apoi îngheață.
- Nu se tratează umiditatea din subsol înainte — izolația montată peste un tavan umed nu ține.
Într-un bloc, tavanul subsolului e parte comună. Lucrarea se face cu acordul asociației, iar de multe ori are sens ca asociația s-o facă pe toată suprafața deodată: prețul pe metru pătrat scade mult față de o intervenție punctuală.