De ce e diferit calculul
La un zid de cărămidă, auditorul vede grosimea și recunoaște materialul. La un perete pe structură de lemn, tot ce se vede e finisajul. Dedesubt e un pachet: placare, barieră de vapori, izolație între montanți, structura propriu-zisă, folie anticondens, placare exterioară, eventual un strat suplimentar de izolație continuă.
- Grosimea izolației dintre montanți — nu se vede și nu se poate presupune.
- Dacă există izolație continuă peste structură, care taie punțile de la montanți.
- Poziția barierei de vapori: greșită, produce condens în perete, nu doar consum.
- Existența unui strat ventilat în spatele finisajului exterior.
Unde iese bine și unde iese slab
| Aspect | Cum stă |
|---|---|
| Izolare pe grosime mică | foarte bine — se poate pune multă izolație într-un perete subțire |
| Etanșeitate | bine, dacă execuția a fost corectă la îmbinări |
| Inerție termică | slab — se încălzește repede, dar se și răcește repede |
| Comportament vara | problematic la mansarde și acoperișuri, dacă izolația e subțire |
| Punți termice | de la structură, dacă lipsește stratul continuu |
Inerția mică nu e o problemă pentru clasa energetică, care se calculează pe sezon, dar e o problemă de confort real: casa nu tamponează variațiile. Vara, asta se simte cel mai tare la ultimul nivel.
Ce să ai la vizită
- Fișa tehnică a peretelui, de la constructor — cel mai valoros document posibil.
- Detalii de execuție pentru acoperiș și pentru planșeul peste sol.
- Ce tip de izolație s-a folosit și în ce grosime.
- Dacă s-a făcut test de etanșeitate la recepție și cu ce rezultat.
Fără ele, auditorul evaluează prudent — adică presupune varianta rezonabil-slabă a fiecărui strat. La o casă de zidărie, prudența costă puțin. Aici poate costa o clasă, pentru că diferența dintre alcătuirile posibile e mare.