De ce nu se măsoară consumul real
Dacă certificatul ar folosi facturile, o casă locuită de un pensionar care ține 18 grade ar ieși mai bine decât aceeași casă locuită de o familie cu copii care ține 23. Ar descrie obiceiurile locatarilor, nu clădirea.
Scopul documentului e să permită compararea a două imobile între ele, la vânzare sau la închiriere. Asta cere condiții identice de calcul pentru toți — de aceea metodologia normalizează temperatura, programul de utilizare și numărul de ocupanți.
În ce direcție diferă, de obicei
| Situația ta | Consum real față de certificat |
|---|---|
| Ții temperatura scăzută, încălzești doar câteva camere | real mai mic |
| Locuiești singur într-un apartament mare | real mai mic |
| Casă folosită doar în weekend | real mult mai mic |
| Familie numeroasă, apă caldă multă | real mai mare |
| Ții 24 de grade iarna | real mai mare |
| Apartament gol o parte din an | real mult mai mic |
Mai e un motiv de diferență, care surprinde: certificatul raportează energie primară, adică include pierderile de la producere și transport. Factura ta arată energia livrată la contor. Cele două cifre nu au cum să coincidă nici la un consum identic.
Ce înseamnă asta când compari două imobile
Certificatul e util exact pentru asta. Dacă un apartament e în clasa C și altul în F, diferența e reală și ține de clădire — nu de cum au trăit foștii proprietari.
Ce nu îți spune: cât vei plăti tu. Pentru o estimare a facturii, întreabă vânzătorul consumul real din ultimele douăsprezece luni și corelează-l cu numărul de persoane care au locuit acolo. Cele două informații împreună îți dau o imagine mult mai bună decât oricare separat.