Excepția, exact cum e formulată
Legea exceptează clădirile și monumentele protejate oficial ca parte a unui sit protejat sau datorită valorii lor arhitecturale ori istorice deosebite, în măsura în care respectarea cerințelor ar modifica inacceptabil caracterul sau aspectul acestora.
Sunt două condiții cumulative, nu una: statutul de protecție și, în același timp, incompatibilitatea între cerințe și conservarea aspectului. O clădire clasată la care se pot face intervenții fără a-i altera caracterul nu e automat exceptată.
Dacă ești în zonă protejată, dar neclasat
E situația cea mai frecventă în centrele istorice: clădirea nu e monument, dar se află în zona de protecție a unuia sau într-un ansamblu urban protejat. Restricțiile de intervenție există, dar excepția de la certificat nu se aplică.
Practic, îți trebuie certificat, iar clasa va fi de regulă modestă: pereți masivi de cărămidă plină, tâmplărie de lemn originală, planșee de lemn. Nu e o problemă la vânzare — cumpărătorii de imobile din centrele istorice cumpără altceva decât eficiență energetică.
Particularități de calcul la clădirile vechi
- pereții de cărămidă plină de 45–60 cm au masă termică mare, dar izolare slabă — acumulează, nu rețin
- tâmplăria originală de lemn are de regulă performanță slabă, dar poate fi restaurată în loc de înlocuită
- planșeele de lemn cu umplutură se comportă altfel decât cele de beton
- boltile și tavanele înalte cresc volumul de încălzit peste ce sugerează suprafața
Toate cer măsurare la fața locului. La o clădire de patrimoniu, calculul din proiect e cel mai puțin de încredere — proiectele originale, unde există, descriu o construcție modificată de un secol de intervenții.