Trei lucruri diferite, care arată la fel pe ecran
| Ce ai | Ce e, de fapt |
|---|---|
| Poză sau scan după exemplarul semnat cu pixul | copie — bună pentru informare, nu ține loc de original |
| PDF generat din program, nesemnat | o listare, atât; nu are ce să dovedească |
| PDF cu semnătură electronică calificată a auditorului | original în formă electronică, verificabil în vizualizator |
Diferența nu se vede uitându-te la pagină, ci deschizând fișierul într-un vizualizator care afișează panoul de semnături. Acolo scrie dacă documentul e semnat, de cine și dacă a fost modificat după semnare.
Unde merge fiecare
- Anunț imobiliar, agenție, cumpărător care întreabă: copia e suficientă, nimeni nu cere original acolo.
- Bancă, pentru un dosar de credit: de regulă se acceptă copie, dar întreabă exact, pentru că diferă de la o bancă la alta.
- Notariat, la semnare: aici se cere documentul în forma pe care notarul o acceptă — întreabă-l din timp.
- Arhiva ta: păstrează originalul, nu doar fișierul.
Nu presupune că „e digital, deci merge”. Practica diferă între birouri notariale, iar ziua semnării nu e momentul potrivit să afli.
Ce ceri auditorului la comandă
- În ce formă îl livrează: pe hârtie, semnat electronic, sau ambele.
- Câte exemplare pe hârtie primești, dacă ai nevoie de mai multe.
- Dacă îți poate retrimite fișierul peste un an, când îl pierzi.
- Cât timp păstrează el lucrarea în arhivă.
Ultimele două contează mai mult decât par. Un certificat pierdut se recuperează cel mai simplu de la cel care l-a emis — dacă mai are lucrarea și dacă mai poate fi contactat.