Ce se traduce și ce nu are rost
- Scala de clase și poziția clădirii pe ea: se înțeleg din desen, în orice limbă.
- Consumul specific, în unități de măsură internaționale: la fel.
- Datele de identificare, recomandările și notele: aici e nevoie de traducere.
- Semnătura și atestatul auditorului: rămân în română, se traduc doar ca text.
În practică, cumpărătorul străin se uită la două lucruri: litera clasei și cifra consumului. Restul îl interesează dacă apar diferențe față de ce i-a spus agentul.
Cum se face, procedural
| Situație | Ce faci |
|---|---|
| Cumpărătorul vrea doar să înțeleagă | o traducere simplă e suficientă; nu-ți trebuie traducător autorizat |
| Notarul cere document tradus | traducere autorizată, legalizată dacă o cere el |
| Documentul pleacă într-o altă țară | întreabă acolo ce formă cer — cerințele diferă de la stat la stat |
Auditorul nu emite certificatul în altă limbă. Documentul e în română; traducerea e o operațiune separată, făcută de un traducător, nu de auditor.
Ce merită explicat unui cumpărător din altă țară
Scala e comună în Uniunea Europeană, dar pragurile dintre clase se stabilesc prin metodologia fiecărui stat. O clasă C românească nu descrie exact aceeași clădire ca o clasă C germană — de aceea comparația între țări se face pe consumul specific, nu pe literă.
- Litera se compară în interiorul aceleiași țări.
- Cifra consumului se compară oriunde, fiind în aceleași unități.
- Fondul construit diferă mult: un bloc românesc anvelopat nu e o clădire nouă germană, chiar la aceeași clasă.