Certificatul descrie ce există, nu ce e autorizat
E cea mai frecventă temere a proprietarilor de case vechi: „nu am autorizație, deci nu-mi dă nimeni certificat”. Confuzia vine din faptul că alte documente — intabularea, autorizația de funcționare — chiar depind de actele de construire.
Certificatul energetic nu. El descrie performanța energetică a clădirii așa cum stă ea azi: cât consumă, prin ce pereți pierde căldura, ce sistem de încălzire are. Situația juridică a construcției e o problemă reală, dar separată.
Ce face auditorul când lipsesc actele
Măsoară. La o casă fără nicio hârtie, auditorul face releveul pe loc: dimensiuni, înălțimi, suprafețe vitrate, orientare. Durează mai mult decât la o casă cu proiect complet — de aici și diferența de preț la case față de apartamente.
- grosimea pereților se determină la golurile de ușă și fereastră
- alcătuirea se deduce din epoca de construcție și din materialele vizibile
- sistemul de încălzire se inventariază la fața locului
- suprafețele se măsoară, nu se preiau din acte
Casele foarte vechi și cele modificate în timp
Casele de dinainte de 1950, cu pereți de cărămidă plină de 45–60 cm sau cu chirpici, se comportă termic altfel decât presupune un calcul standard. Masa mare acumulează căldură, dar izolarea e slabă — rezultatul e de obicei o clasă E sau F, cu variații mari între camere.
Casele extinse sau modificate în etape sunt cazul cel mai laborios: o cameră adăugată în anii ’90 cu BCA, alta din 2015 cu termosistem, restul original. Auditorul le tratează ca zone distincte, iar rezultatul e o medie ponderată pe suprafețe.