Ce face o casă pasivă, pe scurt
- Anvelopă foarte bine izolată, fără punți termice semnificative.
- Etanșeitate la aer verificată prin test, nu presupusă.
- Ventilație mecanică cu recuperare de căldură — obligatorie, pentru că o casă etanșă nu se poate aerisi prin infiltrații.
- Tâmplărie performantă și orientare gândită pentru aport solar.
- Necesar de încălzire atât de mic încât sistemul clasic de încălzire devine aproape inutil.
Ultimul punct e cel care surprinde: într-o casă pasivă, sursa de căldură e mică, pentru că nu are ce încălzi. Asta schimbă și modul în care se citește certificatul.
Cum apare în certificat
În certificat va ieși de regulă în clasele foarte bune, pentru că necesarul de energie e mic. Dar certificatul nu are o rubrică „pasivă” și nu verifică cerințele standardului: nu testează etanșeitatea, nu impune ventilația cu recuperare și nu se uită la punțile termice cu rigoarea standardului pasiv.
Concluzia practică: certificatul e documentul legal, de care ai nevoie la vânzare. Documentația de casă pasivă e ceea ce dovedește standardul. Sunt complementare, nu interschimbabile.
Ce verifică auditorul la o casă pasivă
- Fișele tehnice ale ventilației cu recuperare — randamentul intră direct în calcul.
- Grosimea și tipul termoizolației, în teren, nu din proiect.
- Tâmplăria: transmitanța din fișa tehnică, nu estimată.
- Sursa de căldură și, dacă există, pompa de căldură cu coeficientul ei sezonier.
- Producția fotovoltaică, dacă e instalată, cu orientarea și înclinarea reale.
Fără fișele tehnice, auditorul calculează prudent — iar prudența la o casă performantă înseamnă o clasă mai jos decât ai merita. Adună documentația instalațiilor înainte de vizită.