Scala, pe scurt
Clasa se atribuie după consumul specific anual de energie primară, în kWh pe metru pătrat pe an. Cu cât consumul e mai mic, cu atât litera e mai bună. Scala merge de la A+ la G, iar pragurile sunt cele din metodologia în vigoare.
| Clasa | Cum arată, de obicei |
|---|---|
| A+, A | clădire nouă, termosistem gros, tâmplărie performantă, pompă de căldură sau surse regenerabile |
| B | clădire nouă obișnuită, sau una veche anvelopată complet, cu sursă eficientă |
| C | bloc anvelopat, cu tâmplărie schimbată |
| D | apartament de bloc tip cu tâmplărie schimbată, dar bloc neanvelopat |
| E | locuință nereabilitată, cu geamuri parțial schimbate |
| F, G | locuință în stare originală, adesea cu sursă veche și fără izolație |
Ce înseamnă un salt de o clasă
Diferența dintre două clase alăturate e o bandă de consum, nu un procent fix. La o locuință din clasele slabe — E, F, G — un salt de o clasă vine de obicei dintr-o singură lucrare majoră: anvelopare, tâmplărie nouă sau schimbarea sursei de căldură.
În clasele bune, saltul e mai greu și mai scump: de la C la B înseamnă de regulă mai multe intervenții combinate, iar de la B la A o schimbare de sursă spre pompă de căldură plus producție proprie de energie.
De ce clasa nu se potrivește cu factura ta
Certificatul calculează consumul pentru utilizare normată: o temperatură standard în toate camerele, un program standard de încălzire, un număr standard de persoane. Tu, în realitate, poate încălzești două camere din patru și pui haină în casă în ianuarie.
Regula asta există ca să poți compara două locuințe între ele, nu ca să prezici factura. O clădire mai bine izolată va avea mereu un consum normat mai mic — indiferent cine locuiește în ea.