Ce vede și ce nu vede
| Termografia arată | Termografia NU arată |
|---|---|
| punți termice la colțuri, buiandrugi, rosturi | consumul anual în kWh |
| zone unde lipsește izolația | clasa energetică |
| infiltrații de aer pe la tâmplărie | randamentul centralei |
| umezeală în pereți | cât te costă pe an |
| trasee de conducte în pereți | ce măsură se amortizează cel mai repede |
Traducerea simplă: e o hartă a problemelor, nu un calcul. De asta se folosește ca sprijin într-un audit energetic, unde ajută la localizarea pierderilor, nu ca document de sine stătător.
Când chiar merită
- Ai mucegai la un colț și nu știi dacă e punte termică sau lipsă de ventilație.
- Blocul a fost anvelopat și vrei să verifici dacă lucrarea a prins toate suprafețele.
- Ai cumpărat o casă renovată și vrei să vezi dacă izolația e acolo unde ți s-a spus.
- Pregătești o renovare majoră și vrei să știi exact unde să intervii.
Condiția tehnică: se face iarna, cu o diferență suficientă între temperatura interioară și cea exterioară. O termografie făcută în mai nu arată aproape nimic — iar cine ți-o oferă în plină vară vinde imagini, nu diagnostic.
Relația cu certificatul
Certificatul energetic se face prin calcul, pe caracteristicile constatate la vizită, nu prin termografie. Nu ai nevoie de imagini termice ca să obții certificatul, iar existența lor nu îl înlocuiește.
Dacă vrei să înțelegi casa, nu doar să bifezi documentul, combinația utilă e audit energetic plus termografie: primul îți dă cifrele și ordinea măsurilor, a doua îți arată exact unde.