Câștigul scade, dar costul suplimentar și mai mult
Efectul izolației nu e liniar: trecerea de la zero la primii centimetri taie cea mai mare parte din pierdere, iar fiecare strat următor adaugă tot mai puțin. Asta e folosit adesea ca argument pentru a monta puțin — greșit, pentru că se uită partea a doua a socotelii.
Într-o anvelopare, materialul izolant e o fracțiune din cost. Schela, transportul, adezivul, plasa, tencuiala decorativă și manopera se plătesc la fel, indiferent dacă pui cinci sau zece centimetri. Diferența de preț total între cele două variante e mult mai mică decât diferența de performanță.
Ce limitează grosimea
- Streașina: dacă termosistemul depășește ieșirea acoperișului, apa curge pe fațadă.
- Glafurile ferestrelor și adâncimea tocului — la grosimi mari, fereastra rămâne prea retrasă.
- Aliniamentul la stradă, la casele lipite de trotuar.
- Regulamentele locale de urbanism, în zonele protejate.
- Greutatea, la sistemele cu vată minerală pe suprafețe mari.
Toate se rezolvă la proiectare, nu pe schelă. De asta merită discutate înainte, cu proiectantul sau cu auditorul care face auditul energetic.
Cum decizi cu cifre
Auditul energetic calculează, pentru casa ta, ce aduce fiecare variantă de grosime: economia anuală și perioada de amortizare. E singurul mod de a compara „cinci centimetri acum” cu „zece centimetri acum” fără să ghicești.
Certificatul energetic emis după lucrare arată rezultatul obținut, cu clasa nouă. Dacă lucrarea a fost făcută cu grosimea din proiect, cele două cifre se potrivesc; dacă nu, diferența se vede.