Cum apare cifra
Se pornește de la consumul calculat pe fiecare formă de energie, apoi fiecăreia i se aplică un factor de emisii propriu. Suma dă indicatorul de emisii al clădirii, raportat de regulă pe metru pătrat și pe an.
Consecința e că sursa contează la fel de mult ca izolația. O casă bine izolată, dar încălzită cu o sursă cu emisii mari, poate avea un indicator mai prost decât una mediocru izolată, cu sursă curată.
De ce contează tot mai mult
Direcția reglementării europene e clară: standardul pentru clădirile noi din 2030 e formulat ca „emisii zero”, nu ca o clasă energetică. Indicatorul de emisii, care azi e o cifră pe care puțină lume o citește, devine mărimea centrală.
- La programele de finanțare, reducerea emisiilor e frecvent un criteriu, alături de economia de energie.
- La creditele verzi, unele bănci se uită la emisii, nu doar la clasă.
- La clădirile noi, cerințele viitoare se vor exprima în emisii.
Practic, pentru o casă existentă: schimbarea sursei de căldură poate muta indicatorul de emisii mai mult decât o izolare suplimentară, chiar dacă efectul asupra clasei energetice e mai mic.
Ce NU spune cifra
- Nu e o măsură a emisiilor tale reale — se calculează pentru utilizare normată, ca și clasa.
- Nu ține cont de cum se produce energia electrică în ziua respectivă.
- Nu include emisiile din construcția clădirii sau din materiale — doar din exploatare.
- Nu e o obligație de conformare azi, la o locuință existentă. E informație.