Cele patru părți
| Parte | Ce trebuie să conțină |
|---|---|
| Starea actuală | alcătuirea fiecărui element de anvelopă, instalațiile, consumurile, măsurători de la fața locului |
| Pachete de măsuri | variante de intervenție, nu o listă generică — de regulă grupate în două-trei scenarii |
| Efectul fiecăruia | consumul și clasa după fiecare pachet, calculate, nu afirmate |
| Economia și amortizarea | cost estimat al lucrărilor, economia anuală, ani până la recuperare |
Ultima parte e cea care transformă auditul dintr-o descriere într-un instrument de decizie. E și cea care lipsește cel mai des din rapoartele făcute în grabă.
Cum recunoști unul făcut serios
- Conține măsurători de la fața locului, nu doar date din proiect.
- Măsurile propuse sunt specifice clădirii tale, nu o listă valabilă pentru orice casă.
- Fiecare măsură are cifre: cost, economie, amortizare.
- Există un scenariu realist, nu doar cel maximal — omul care îl citește are un buget.
- Menționează limitele: ce nu s-a putut verifica și ce s-a estimat.
Semnalul cel mai clar că raportul e de umplutură: aceleași recomandări pe care le-ai fi ghicit singur — „se recomandă anveloparea și înlocuirea tâmplăriei” — fără nicio cifră care să le însoțească.
Ce faci dacă lipsesc părți
Cere completarea. Auditul e o lucrare contractată, cu un conținut așteptat, iar la dosarele de finanțare un raport incomplet îți poate întârzia sau respinge cererea. Solicitarea se face în scris, către auditorul care l-a semnat.
Dacă raportul e destinat unui program de finanțare, verifică-l față de ghidul solicitantului înainte de depunere. Unele programe au cerințe proprii de structură, iar auditorul nu le știe dacă nu i le spui.